Intamplator de inspirat, am vazut filmul intr-o stare somniaca, pe la 4 dimineata. Fiindca stiu foarte bina ca sunt nopti in care ma trezesc ca un pensionar si nu mai pot adormi, mi-am pus pe iPhone cateva filme. Sansa i-a fost acordata filmului „Enter the Void” si n-am avut ce regreta. Sârma epica ne spune ca un tanar halucinogen va face tot posibilul sa stea langa sora sa, chiar si dupa ce sufletul ii paraseste trupul, nu doar datorita unui juramant al copilariei ci mai ales din iubire (frateasca din punctul lui de vedere, oleaca incestuoasa din perspectiva sora-sii). Valorizarea filmului se face insa datorita unor frumoase perspective subiective, camera de luat vederi luand locul ochilor protagonistului cat timp este in viata, apoi se eterizeaza in spatele aceluiasi personaj la trecerea in nefiinta. Filmul se adreseaza in mod clar iubitorilor de expresie, nu celor care cauta o naratiune inedita.
Scenariul contine un slalom coerent si trist, rezumand viata ratata intr-un hedonism halucinogen al celor doi. N-are nici o legatura cu incurajarea vreunei doctrine religioase sau metafizice. Nici macar nu este moralizator. Este doar un discurs despre anularea oricarei forme de rataciri acolo unde exista iubire.
Un comentariu foarte bun al acestui film, scris de Ioanina Pavel, gasiti aici.
Nota binemeritata pe imdb: 7,4
CinemateK 