Defiance (2008)

Daniel Craig, cel  mai recent dintre Jameşi Bonzi, joacă de o mie de ori mai mişto în acest film decât în Quantum of Solace. E uşor să fii idolul femeilor.. dar să joci un rol de evreu ce vorbeşte stricat şi tre’ să motiveze peste 1000 de evrei cât să supravieţuiescă 3 ierni într-o pădure… mi se pare umpicuţ mai dificil. Ce să mai.. joacă mişto gagiu’, are şi puşcoci, a prins şi rol de şef… S-a scos. Eu personal îi dau un 9, în primul rând că este în sfârşit un film despre evrei care NU mor până la sfârşitul filmului, şi care trăiesc să se înmulţească şi să jidănească până în ziua de azi cu hoţii şi nepoţii lor . E poveste reală. Merită văzut cu siguranţă.

Edge of love (2008)

Văzut la Cityplex în Constanţa, dat 12 lei pe bilet, dar băieţii nu au rezistat până la sfârşit, pentru că le-ar fi măcinat tot testosteronul lăsându-i goi până la feminism. Aşa că am rămas eu cu Sabina să vedem acest film de dragoste, păcat doar că a jucat Keira Knighley în el. Este un gen de biografie parţială a lui Dylan Thomas – poetul galez, care voia ceva de genu’ şi cu dânsa-ntr-însa şi cu sufletul în Rai, adică voia să o aibă şi pe nevastă-sa, şi pe Keira, care la rândul ei nici ea nu prea era hotărâtă dacă să rămână cu ăla de i-a făcut un copil înainte să plece la război, sau cu bigamul poet. Până la urmă face individa o alegere, dar i-a trebuit o palmă ca să se trezească. E de dragoste.. aşa că nu mergeţi cu băieţii, fetelor, decât dacă sunteţi la prima întâlnire. E film de ţâţomăneală.

Îi dau 6,5 ca romantism şi story… dar cam multă plictiseală.

Body of Lies (2008)

Un ghem de minciuni ţesut de Russell Crowe şi Leonardo DiCaprio, cu tema războiului împotriva terorismului. Leo este un agent CIA din Iran (parcă), iar Russell cumva superiorul lui de la Washington care îi apără curu’ din cer cu super sateliţii americani. Se alege Căprelu’ nostru cu două degete zdrobite, nişte schije’n derriere, dar măcar a meritat filmul. Făcut foarte mişto, mi-a venit şi mie să mă iau de Crowe, că nu era ascultător deloc, dar totul e bine când se termină cu bine, nu? Vedeţi-l pă film, chiar dacă ţine două ore luuungi, căci merită. 7,5 ca notă. Regizat de Ridley Scott (ăla cu Allienu’)

Atonement (2007)

Ce se întamplă dacă începe un război? Se scumpesc răngile. Dar mai presus de asta? Zicem”Tatăl nostru” mai des şi cu intonaţie. Sau nu ne-am mai permite să dramatizam nici o iubire ca-n alte razboaie din filme, fiindcă cele mai suculente le-am fi fost văzut deja. Închipuieşte-ţi că iubita ta e soră medicală pe acelaşi câmp de luptă cu tine. Tu dai cu puşca, ea cu tifonul. Trece repede pe lângă tine cu targa şi pe medicul de la celălalt capăt al rănitului îl suspectezi că ţi-o fu… zbuummm, ptiu, ptiu, ptiu… – gloanţele mari şi mici care joacă x şi 0 pe lângă voi. Reiau: alergaţi amândoi pe câmpul de luptă, tu eşti făcut parcă din carbune precum ceilalţi iar ea e îmbrăcată într-o uniformă din nori de furtună, părul îi miroase-a sânge, sângele miroase-a urină şi praf de puşcă iar peste tot războiu’ miroase-a friptură. Se-mpiedică, tu o ridici şi-ţi mulţumeşte cu o intenţie de sărut apoi se repede fulgerată asupra unui rănit care o îmbrăţisează cu mâna strângându-şi propria mână în care ţinea propriul picior de care atârna un deget înfipt precar în unghie… zbuuummm, ptiu, ptiu… iubita aleargă către tine în norii ei de infirmieră şi tu te gândeşti că războiu’ obuzează de voi doi, se-mpleticeşte de un sergent puţin major frigându-ţi un cap în gură apoi râzi în gând cu un singur obraz; în fine, constaţi că ai muşcat din creierul ei extirpând cu nesaţ o schijă. S-ar putea ca din fericire, nimeni să nu-şi amintească drame cu care s-a identificat anterior când o are monstruoasă pe-a sa în faţa ochilor, însă în mod sigur, putem să ne imaginăm adevărul unei realităţi tragice particulare având posibilitatea s-o trăim atât de intens încât să ne tăiem cu lama din interiorul pielii către lumină. Ce legatură au chestiile astea cu filmul, vă întrebaţi. Are, n-are, e blogu’ meu şi scriu ce vreau.

Să vorbim despre film mai de-aproape: a fost odată un Băiat care iubea o Fată şi reciproc. Aceşti cetăţeni nu îndrăzneau să-şi declare dragostele şi într-o zi s-au certat din pricina unei amfore. S-au împăcat şi au făcut sex în bibliotecă aşa cum se cuvine, ca doi intelectuali. Ta-na-nam-ta-tam-ta-tam şi sora Fetei vede clar dar mărturiseşte strâmb la poliţie cum că Băiatul ar fi siluit-o pe Lola, o rudă de-a Fetei. Băiatul e dus la pârnaie oferindu-i-se după 4 ani posibilitatea să meargă pe câmpul de luptă. Şi merge. Ajunsă la maturitate, sora Fetei e cuprinsă de remuşcări şi indiferent de câmpul de luptă, şterge cu pixul groaznica greşeala de la 13 ani. Povestea este mai puţin o lecţie despre iubire şi mai mult o remuşcare cultivată obsesiv. Ba nu, este o dedicaţie remuşcării. Actorii îşi fac datoria cu mare respect de la mic la mare iar câteva cadre cu soldaţii la malul războiului m-au terminat. Definitiv. 

  ■■■■■■■■■■  Atonement (2007) / Director: Joe Wright / Writers: Ian McEwan (novel), Christopher Hampton (screenplay) / Release Date: 15 February 2008 (Romania) / Genre: Drama | Romance | War more / Tagline: You can only imagine the truth. / Awards: Won Oscar. Another 20 wins & 61 nominations

Gropile de oase

Este ca-i putin ciudat sa spui despre un film cu razbel ca-i frumos? Dar pe noi baietzeii ne-ncanta pen’ ca soldatii mor ca pe viu, bombele gâlgâie pamantu’, mitralierele ratatatata-n dintii dusmanului, toata lumea-i mazgalita-ntr-o bucatarie a macabrului, teama, propaganda, scrisorile, patriotismul sunt obligatorii si afli cu duiosie ca nici o pusca n-a fost ranita-n timpul filmarilor.

Katyn este fila istorica mult disputata a unui genocid elitist. Mai exact, in cel de-al doilea razboi mondial aprox. 20 000 de ofiteri polaci sunt facuti prizonieri si isi gasesc sfarsitul in gropile comune din padurea Katyn. Nu va inchipuiti un pluton de executie care scuipa plumb in ei in nestire fiindca n-ar mai fi crima ci statistica. Toti sunt omorati unul cate unul, impuscati in ceafa iar in timp ce privesc salata de ofiteri din gropile flamande murmura uneori continuarea “tatalui nostru” inceput de victima anterioara. E ca atunci cand e zgariat discul de vinil pe secventa unei omucideri, cand a ensphea zi un lup a venit si-a mancat o oaie dar ciobanul n-a luat pusca, n-a plecat in padure ca spre seara sa se-ntoarca cu lupul mort. Nu vreau sa bagatelizez o crima in masa dar incercati sa numarati pana la 20 000 ca sa vedeti cum este, d-apoi sa impusti atatea suflete.

Din pacate pentru unii cinefili, filmul nu contine nici o secventa cu ultime cuvinte pe iarba de lupta de genul “sa-I spui lu’ ma-ta c-am iubit-o”, grenade la gioale, tancuri nadushinde si alte cele. E atat de uman incat toti corijentii la romana tresar cand il vad pe Cristos eliberat din functie cu brutalitate si acoperit cu o manta printre soldatii raniti din curtea bisericii-spital. Nu raman indiferenti nici la redrapelizarea instant, la fetita care sare sa-mbratiseze un kit de haine ofiteresti dar afla dezamagita ca-n ele nu se afla tatal ei, si mai sunt destule.

Ar fi minunat daca s-ar invata istoria in scoli cu ajutorul unor asemenea filme. Cine-ar mai chiuli de la istorie stiind ca a avut ca tema vizionarea unui film iar la ora de curs isi da cu parerea?

Fiindca veni vorba de pareri, vedeti filmul, nu incercati sa ghiciti daca rusii sau nemtii au comis atrocitatea.

Katyn / Director: Andrzej Wajda / Writers: Andrzej Mularczyk , Wladyslaw Pasikowski , more / Release Date: 21 September 2007 (Poland) / Genre: Drama, History, War more / Awards: Nominated for Oscar