Paranormal Activity (2007)

Conform cuvintelor din IMDB, Paranormal Activity a fost făcut cu un buget student de 11.000 USD și a încasat peste 20 mil USD. Realizat pe calapodul “amatoresc” al filmării (vezi “Cloverfield”), e un film care a făcut-o pe Roxana să mă vadă bărbat cu brațe protectoare, deci nu leneș și indolent. Iar Roxana e bărbată de obicei. În loc de muzică pe fundal, e liniște deplină, în loc de machiaj e un chip casnic iar temerile celor 2 protagoniști pot fi ale oricui. Deosebirea dintre ceea ce se întâmplă lor și nouă este că ca noi avem bafta să auzim din când în când câte o furculiță găsindu-și locul în maldărul de vase din chiuvetă la 2 noaptea și atât. Este unul dintre puținele filme în care urechile sunt încordate și nu ochii. E drept că vă trebuie puțină răbdare dar scenaristul (Oren Peli) se pare că este un măiastru tensiolog.
După atâtea filme văzute la viața mea, chiar am avut impresia că ăsta este un montaj al unor înregistrări reale. Îmi pare rău că ați citit fraza anterioară.

A perfect getaway (2009)

E un thriller mai mult, cu Milla Jovovich, bunăciunea din Resident Evil-uri. Mi-a plăcut că e totuşi un thriller-horror văzut din cu totul un alt punct de vedere. A ieşit puţin din tiparele hollywoodiene cu şpârla asta. Şi sfârşitul e drăguţel. Vă va surprinde cu siguranţă. Şi acu să vă spui plot-ul. Un cuplu de nou-nouţi căsătoriţi pleacă în luna de miere în Hawaii şi acolo află că pe insulă mai bântuie dezlegat un alt cuplu care are ca hobby hăcuirea şi belirea degetelor celor pe care îi întâlnesc în cale. Acu, nah.. vedeţi-l şi voi şi spuneţi-mi dacă am dreptate. Mie mi-a plăcut.

Pandorum (2009)

Aseară am văzut Pandorum. Mi s-a părut un saifi decent, cu ceve thrilluri şi ceva horroruri.

După ce au consumat Terra cât au putut de resurse alimentare şi apă, câteva mii de personi au luat nava Elysium să populeze altă planetă. Tanis. Între timp… după ceva sute de ani, cât durează călătoria, Terra a dispărut, rămânând soarta omenirii în mâinile marceilor de pe navă. Dar ce să vezi şi să nu crezi? Umanii nu erau singuri pe navă. Mai erau şi nişte arătări umanoide canibale care îi vânau ca pe iepuraşi. Să vezi nene eviscerări şi sângerete. Merită văzut… zic eu, nah. Mai ales că e şi cu sfârşit neaşteptat. Ce-mi plac mie astea care crezi că sunt într-un fel şi apoi se dovedesc că stai aşa că nu-i aşa

Pandorum (2009)

Pandorum e fara doar si poate un film fain pentru iubitorii de sf. Sau nu doar ei. Povestea incepe in anul doua mii o suta si ceva cand pamantul este suprapopulat cu 24 de miliarde de suflete devenite cainesti in lupta pentru supravietuire. Se decide astfel construirea unei supernave care sa duca pe o planeta locuibila cateva mii de oameni si de-aici ectzetera. S-a gasit planeta cu ocheanu’, si-au umplut toti portofelele de poze cu cei dragi, cateii clatinau din cap in spatele ferestrelor navei si p-aci ti-e drumu’. Se trezeste unu’ din hipersomn – era nevoie, caci calatoria dura peste 100 de ani -, se trezeste al doilea si incepe teroarea. “Da’ noi cine suntem ca nu mai tinem minte nimic, unde ne ducem si de ce?” Se pipaie, se cerceteaza, intuneric pe holuri, fugareli si tot ce trebuie. Io zic asa mai repede dar sa stiti ca suspansul e perfect. Cine-a facut filmul asta stie sa povesteasca, nu ca mine.
Daca va zic acum si ce inseamna pandorum, va stric placerea.
Filmul se termina cu o metafora a nasterii din supa primordiala.
(nota 7,2 pe imdb – pana acum)

Orphan (2009)

Este un film dă te-apucă groazili.  Nu pot să spun că a fost mai sângeros şi mai măţos ca altele de jen, dar povestea a fost alta decât de obicei. Sfârşitul este savuros.. adică mai mult iegsplicaţia, că sfârşitu’ e căcăcios, ca la toate hororurili. În dânsu’ ieste vorba despre o puştoaică de 10 ani care începe să kilărească pe cine se nimereşte în cuţit. Ea aşa era frumuşică, manierată, talentată atât la desen cât şi la pian, mai că zici că era om mare.. numai că nu era. Vedeţi-l cu floricele calde. Nota mea? 7

See Prang (Phobia) – 2008

Intotdeauna am apreciat filmele horror care-au avut maxim un polonic de sange fiindca groaza rezida in tensiunea terifianta a anticiparii si mult mai putin a faptului implinit. Filmul contine 4 scenarii tailandeze dirijate de regizori mai mult sau mai putin experti ai domeniului horror. Povestile in sine nu sunt cine stie ce naratiuni iar unele sunt expuse aproape in mod naiv la un foc de tabara, dar ori am inceput eu sa ma sensibilizez la filme, ori au avut un "nu stiu ce" captivant, imposibil de concretizat. Asadar,

• o adolescenta sechestrata de ghips primeste mesaje pe telefon de la un baiat foarte insistent,

• copilul maltratat si ucis din greseala de un grup de tineri se razbuna cum stie el mai bine,

• nu stiu cum e sa fi mort, dar cum iti dai seama de asta?

• printesele imbalsamate nu iarta.

Treceti cu vederea artificialul secventelor 3D si ganditi-va ce bine ar fi daca si artistii romani ar pune mana de la mana 4 scenarii mici ca sa faca unul mare. Asta fiindca tot se vorbeste de finantari rahitice in cinematografie.

See Prang / 4BIA / Phobia (engl.) (2008); imdb – 6,7 (139 voturi)

Saw V (2008)

 Deci deja nu mai are nici un farmec acest “fierăstrău”, o dată că nu mai apare nici un fierăstrău de patru părţi încoace, şi a doua oară că a devenit cam .. cum să zic.. fad. Am văzut horror-uri făcute mult mai bine, şi thriller-uri mai thrillăruitoare decât ce au lălăit ăştia aici cu a cincea continuare. Lasă loc bine-mersi de partea 6, dar nu mai apare jig-saw, au dat-o cu alt casting.. şi aceeaşi poveste. Nici măcar nu au mai găsit moduri mai originale să omoare castingu’… e doar un alt film de groază. Totuşi mă mir că are un 5,9 acolo, pe imdb…dar, slăbuţ… e timpul să scorniţi altele.

The Strangers (2008)

Filmul ăsta nu mi s-a părut aşa de horror, pe cât a fost de thriller. Suport să mă uit la decapitări, dezmăţări, găleţi de sânge împrăştiat pe pereţi, dar nu suport dom’le suspansu’. Iar filmul ăsta are suspans cu cisterna. L-am văzut cumva prin pătură, căci mă enervau momentele alea de suspans cu clasica sonorizare de suspans. Poţi să mori de inimă, frate… daţi direct kilăreala, I can handle that. Deci e vorba de un cuplu de viitori divorţaţi, care este terorizat de trei ciudaţi cu măşti pe moace, doar aşa.. pentru că s-a nimerit să găsească pe cineva acasă. În genere povestea e cam fumată, iar efectele nu prea speciale, dar… cum spuneam, dacă sunteţi tari de corason, vizuinaţi-l pentru thrillăriciune. Joacă şi aia mică a lu’ Steve Taylor de la Aerosmith, elfa, da.

 

Wizard of Gore (2007)

Laitmotiv: tetrodoxină.

Povestea unui magician ce face trucuri ce includ măcelărirea unor diferite stripper-iţe din ce în ce mai creativ în fiecare seară. Însă fetele se ridică şi merg, după fiecare număr, de parcă nu ar fi fost decapitate sau decorticate. Problema e că a doua zi apar moarte. Realitatea e o iluzie sau iluzia e realitate? Merită văzut: suspans, horror, sânge mult şi răsturnări de situaţii. Nota 5,5, dar i-aş fi dat măcar un 7 pentru scenariu şi misterul neelucidat complet de la sfârşit.

 

Anamorph (2008)

“The truth depends on where you stand.”

Nu ştiţi la ce film să vă uitaţi în seara asta? Eh, atunci vă prea-recomand acest film, comparabil cu SAW doar în concept. Un thriller psihologic în care personajul principal (Willem Dafoe) este un poliţist cam nenatural, zic eu. Acest film are un je ne sais quoi ce lipseşte pentru a egala Saw. Poate că Dafoe nu joacă destul de credibil, poate că s-a trecut cu prea mare neglijenţă peste conturarea personajelor.. nu ştiu ce să zic. E mişto totuşi modul în care criminalul preadiscutat omoară victimele, transformându-le în opere de artă. Măcar pentru asta şi tot merită să pierdeţi 103 minute ca să îl vedeţi. Pentru cei care nu prea suportă cadavre despicate, sânge şi măţăraie, nu recomand vizionarea peliculei. Nota 6,2 pe imdb, eu i-aş fi dat un 7 măcar pentru scenariul original.