Vi s-a întâmplat vreodată să mergeți în piață ca să cumpărați ceva, apoi, odată ajunși acasă, să fiți foarte dezamăgiți de achiziție? Așa e “The book of Eli”. Singura deosebire dintre filmul ăsta și cele gen “Mad Max” este o idee cvasi-profundă: sacrul e supremul bandaj al disperării. Un fâs, dacă mă întrebați pe mine, dar noroc că nu întrebați. În locul sacrului eu aș pune orice fel de credință cultivată cu impaciență.
Acum trec la subiect ca să vă fac viața ușoară.
Denzel Washington (Eli) umbla solitar printr-o lume pustie ducând cu el o carte către Vest. De ce? Fiindcă așa i-a zis o voce-n capu’ lui. Merge ce merge și ajunge într-un orășel al cărui mahăr tot căuta o carte. Culmea, cartea pe care o căuta e chiar a lui Eli. Mahărul vrea să i-o ia cu forța dar Denzel nu se lasă și are și de ce: poate să-i bată pe toți. În final mahărul recuperează cartea dar degeaba. Eli ajunge unde trebe și filmul se încheie cu premoniția renașterii culturale universale. Cred că “The book of Eli” a avut bugetul împarțit în două: banii lui Denzel și restu’.
Engioi.
(PS: imdb-ul îi dă nota 7,2; bleah! e posibil ca nota să fie atât de mare fiindcă toată creștinătatea s-a emoționat; altfel nu-mi explic.)
Pandorum e fara doar si poate un film fain pentru iubitorii de sf. Sau nu doar ei. Povestea incepe in anul doua mii o suta si ceva cand pamantul este suprapopulat cu 24 de miliarde de suflete devenite cainesti in lupta pentru supravietuire. Se decide astfel construirea unei supernave care sa duca pe o planeta locuibila cateva mii de oameni si de-aici ectzetera. S-a gasit planeta cu ocheanu’, si-au umplut toti portofelele de poze cu cei dragi, cateii clatinau din cap in spatele ferestrelor navei si p-aci ti-e drumu’. Se trezeste unu’ din hipersomn – era nevoie, caci calatoria dura peste 100 de ani -, se trezeste al doilea si incepe teroarea. “Da’ noi cine suntem ca nu mai tinem minte nimic, unde ne ducem si de ce?” Se pipaie, se cerceteaza, intuneric pe holuri, fugareli si tot ce trebuie. Io zic asa mai repede dar sa stiti ca suspansul e perfect. Cine-a facut filmul asta stie sa povesteasca, nu ca mine. 
Un film al copilăriei generaţiei mele, cel puţin serialul. Mai ţineţi minte cum se golea de copii în faţa blocului când începea Star Trek, sau Dallas… sau Sclava Isaura? Am avut bunăvoinţa să-l văd doar pentru Adi, care revede acum toate episoadele pe AXN Sci-Fi şi monopolizează toată telecomanda chiar dacă e un episod pe care l-a mai văzut. Mie personal nu mi-a plăcut la disperare, e totuşi un mod plăcut de a-ţi pierde câteva zeci de minute. Ca şi la Star Wars, s-au gândit ăştia să fac geneza serialului abia după ce s-a săturat lumea de toate scenariile scornite, şi să ne arate copilăria lui Spock şi a lui Kirk, un rebel incurabil în tinereţe. Ce să zic… drăguţel, dar se putea şi mai bine. Cu toate astea 45.000 de useri 
Luati de va uitati copilasi pentru ca sigur veti fi incantati de centauri, soricei, lei si copacei dansatori. 
