Nu trebuie sa cautati subtitrare iar ca sa-l vedeti trebuie sa fiti putin materni (e valabil si pt cei care m-ar corecta spunand: “in unele cazuri, paterni”). Documentarul reprezinta o scurta incursiune in viata unui copil din fiecare rasa, pe parcursul unui an (Mongolia, Namibia, San Francisco, Tokyo). Sunt unele faze misto – ma adresez in special celor cu putin suflet topârcenesc-agârbicesc: umblatul gol prin batatura printre copitele animalelor, descoperirea putzii, tresă-picotirea, scotocitul in gura cainelui etc.
In fine, adevarata viata incepe cu o scrutare cuceritoare a orizontului.
PS: Fiindca imdb-ul are un suflet sensibil, ii da o exagerata nota 6,5. Sa zicem.
