Mie mi-a plăcut. Sincer, acum. Fără mişto. Un film marfă, cu final neaşteptat, cu o poveste de dragoste, cu băiatul ăla frumos din Twilight, cu Pierce Brosnan. Deci, ce să mai?
Robert Pattinson, căci el e principalu’, are probleme cu ta-su (Pierce Brosnan), din cauza sinuciderii lu’ fra’so mai mare. Are impresia că ta-su nu îi place deloc (pe el şi pe sora lui mai mică), ce să mai zic de iubit. Nu de el se strofoacă, ci de sor-sa de 11 ani, talentată puştoaica, n-am ce zice (la desen), care chiar tânjea după un semn din partea paternă cum că ar fi cât de cât simpatizată. Ea, gagica lu’ vampiru, (aici nu e vampir, dar io îi spun aşa ca să pricepeţi voi) e fată de poliţist, şi-a fost martoră la uciderea mamei sale în staţia de metrou de către nişte tâlhari. De atunci nu mai vrea în metrou neam, dom’le. Numa’ în taxi-uri îi şade curu’. Mă rog, deci ta-su, poliţistu’, îl arestează pe bampiru’ în urma unei încăierări din faţa unui bar, care mai dintr-un sentiment de răzbunare, mai că-i pică lea-ua cu tronc, se ia de ea şi o seduce. De aici preluaţi voi ca să nu dezvălui toată naraţiunea.
P.S.: Nu, nu-s machidoancă.
