Edge of Darkness

Înainte să văd filmul, trebuie să recunosc, nu eram atât de entuziasmat fiindcă am primit numai interjecţii ca răspuns la întrebarea “Şi … cu a fost filmul?” , toată lumea avea o expresie de genul “mmmdea , hmm, aşa şi aşa”. Astfel, am intrat în sala de cinematograf destul de rezervat.

Am fost plăcut impresionat de film, poate pentru că a fost un film gen “no bullshit”, adică îţi dai seama de la început ce se va întâmpla, cine când va muri şi că forţele răului vor sfârşi înfipte în glonţul lui Craven (Mel Gibson). Lucrul care a dus la mine fiind impresionat a fost relaţia dintre Thomas Craven şi Jedburgh (Ray Winstone), s-a dezvoltat beeeton pe tot parcursul filmului şi bineînţeles că a avut o finalitate pe măsură.  Faptul că Jedburgh, deşi de partea lui, era singurul om care ar fi putut să-l oprească pe Craven şi singurul care îi inspira frică tocmai din acel motiv, m-a făcut să apreciez cu atât mai mult relaţia dintre cele două personaje şi bineînţeles modul în care a fost exprimată de actori, care au jucat impecabil (nu mă aşteptam la mai puţin de la Mel).

Subiectul filmului e mult prea disputatul conflict dintre băieţii răi care îi fac “ceva” fiicei personajului principal, în cazul nostru aruncă un pumn de alice înspre ea … şi culmea tupeului de faţă cu tasu’.

Apoi urmează “Taken”, combinat cu “Comando pentru fetiţa mea” şi condimentat cu atitudinea răzbunătoare a lui Gibson din “The Patriot”, dar cu surprizele de rigoare cum ar fi : “Oh my god, what the fuck just happened” după ce un glonţ străpunde ţeasta vreunui senator sau miliardar în dolari fără nici o introducere sau dialog banal copiat din un film cu nenea James Bond.

În concluzie merită văzut filmul în primul rând pentru relaţia dintre Craven şi Jedburgh, în al doilea pentru jocul actoricesc al personajelor secundare care exprimă o teamă profundă mai bine decăt mulţi profesionişti care sunt plătiţi cu milioane de parai pentru un rahat de reclamă, iar în al treilea rând pentru faptul că dacă rezişti de primul sfert de oră al filmului nu mai ai nici o şansă să adormi.

Later edit : Aoleeeooo, era să uit, momentele din film în care Mel Gibson se lupta cu el pentru a-şi stăpâni lacrimile au fost memorabile. Ce să mai … chiar mi-a plăcut filmul.

PS: Nu am mai scris de mult o recenzie, dar de data asta am fost extrem de motivat de un retardat din dreapta mea care a avut inspiraţia excepţională de a exclama la sfârşit : “Ce porcărie de film!”.

Vizionare plăcută !

Edge of Darkness : Imdb  > 6.9