Nu știu ce autor spunea “Câinele meu n-a privit niciodată cerul.” Hypatia însa, filozoafa filmului și a antichității grecești, o face din plin, descoperind minunății mai presus de un futai bun – cum ar fi mișcarea elipsoidala a pământului în jurul soarelui. Acum nu mai ridică nimeni privirea să se mire măcar filosofic, că cică e naiv să te miri și cinic să nu te indignezi.
Vă zic verde-n față: filmul nu e rău. E emoționant, pe alocuri epatant iar istoria comportamentului acelui sclav care se îndrăgostește de Hypatia e cât se poate de plauzibilă începând de la prima atingere pe picior și culminând cu ultima îmbrățișare.
Veți mai întâlni în film și o răsturnare istorică: din persecutat, creștinismul devine persecutor. Cu sânge, incendii și tot ce trebuie.
În rest, n-am mai facut nimic.
(imdb: 7,4 / aprox. 3000 voturi)
Un comentariu
Desi mi-ai deschis putin mintea spre a ma uita la filmul asta, totusi nu cred ca o sa ma uit
(nu o suport pe Rachel Weisz – I have her guts)
PS : I-am spus Sabinei sa faca o cerere pentru a patenta expresia aia, acum iti ceream bani pt drepturi de autor
) 